Deputatul Partidului Conservator Mircea Irimie a lansat un apel de susţinere adresat colegilor parlamentari în vederea sprijinirii modificării Legii 304/2004. La ce se referă legea respectivă? La organizarea judiciară. Concret, Irimie vizează clarificarea modului în care fiecare procuror îşi va instrumenta dosarele. Şi mai concret, aspectul vizat se referă la împiedicarea obstrucţionării înfăptuirii actului de justiţie prin intermediul şefilor de parchete.
Pentru că, în fapt, ce se întâmplă în România anilor 2000(?) De cele mai multe ori, procurorul competent şi incoruptibil, care s-a autosesizat pe o speţă, nu poate duce cercetarea şi urmărirea penală până la trimiterea dosarului în judecată sau soluţionarea de alt tip, pentru că, brusc, niscaiva ”colegi obedienţi” intervin în dosar. Fie pentru a-şi proteja apropiaţii, fie pentru că provin din mediul politic sau personal.
De ce poate interveni ”colegul obedient” în munca competentului incoruptibil? Pentru că, în prezent, legea prevede că cel care decide distribuirea dosarelor, spre cercetare, este prim-procurorul unui parchet. Modul în care este însă reglementată această prevedere a condus, în practică, la transferarea dosarelor de la procurorul de caz la procurorul care conduce parchetul, care la rândul lui poate delega un alt procuror pentru soluţionarea cauzei.
Faţă de toate acestea, Mircea Irimie a precizat: ”De ani buni, una din principalele probleme structurale ale României este funcţionarea justiţiei. Modul în care se produce actul de justiţie, precum şi modul în care sunt abordaţi infractorii lasă mult de dorit. Există în regulile noastre interne de funcţionare, pârghii importante prin care actul de justiţie poate fi direcţionat, obstrucţionat şi, în cele din urmă, complet anulat. Mă refer aici, în special, la modul în care sunt distribuite dosarele în interiorul parchetelor. La noi, şeful parchetului îi poate lua dosarul unui procuror care s-a ocupat de el poate luni de zile pentru a-l da altui procuror. Aşa se ajunge, nu arareori, la următoarea situaţie. Un procuror începe, pe bună dreptate, umărirea penală împotriva unei anumite persoane. Fiindcă s-a luat de cine nu trebuie, şeful parchetului dispune ca dosarul să fie mutat la alt procuror. Acesta va da, invariabil, o soluţie favorabilă, eventual scoaterea de sub urmărirea penală sau uitarea dosarului printr-un sertar.
Astfel, tandemul format din prim-procurorul aservit altor interese decât cele pentru care a depus jurământul şi un procuror obedient, eventual uşor influenţabil, ajunge să protejeze indubitabil infractorul.”
1 comentariu
Justiția are de multă vreme o problemă de iminage, iar cazuri precum cel de față nu fac altceva dece2t să o agraveze. Din punct de vedere juridic, habar nu am dacă decizia luată a fost corectă sau nu. Indiferent de corectitudinea acesteia, eensă, ea nu face altceva dece2t să susțină opinia că cei din sistemul de justiție au trei unități de măsură: una pentru ei, a doua pentru toți ceilalți, iar a treia pentru cei care plătesc.Din ce2te am eențeles eu din art. 87 alin. 5, lucrurile sunt foarte simple: dacă refuzi recoltarea probelor biologice vei fi pedepsit cu eenchisoare de la 2 ani la 7 ani. Există excepții de la această regulă? Există pe undeva un da, dar dacă atunci nu se eente2mlă chiar așa ? Din cum eențeleg acest text, dacă me2ine mă oprește polițistul și eemi cere să mi se recolteze probe biologice și eu refuz, poime2ine ar trebui să mă aștept să primesc o he2rtie een care sunt informat că statul m-a dat een judecată pentru acest lucru și nu văd nicio modalitate een care să scap de cel puțin doi ani de eenchisoare. Citesc cumva greșit acest text? Dacă interpretez corect, atunci orice discuții despre ce s-a eente2mplat după sunt inutile: Elena Turcu ne este datoare cu doi ani. Ca să nu mai vorbesc de faptul că nu se poate justifica sub nicio formă ca un judecător să se poarte cu reprezentanții unei alte instituții a statului așa cum s-a purtat Elena Turcu. Ne ascundem een spatele unor proceduri, găsim justificări, invocăm termene depășite. De ce? Judecătorii, ca grup, ar trebui să eeși apere iminagea și să separe bobul de neghină, dacă vor să se bucure de eencrederea și de respectul celorlalți. Pe2nă nu se va eente2mpla acest lucru, voi folosi, een continuare, scurtătura cognitivă care eemi spune că toți judecătorii rome2ni sunt corupți și incompetenți, rezerve2ndu-mi dreptul de a-mi schimba opinia pentru cazuri individuale. Știu, este incorect een cazul unor judecători precum domul Danilet, care pare să eencerce să schimbe ceva, eensă iminagea de ansamblu a castei nu e dată de domnul Danilet ci de toți ceilalți judecători.