Era, odată, preferatul giurgiuvenilor. Și avea și atuuri pentru asta: era mare, curat, frumos și, mai ales îngrijit. Acum, însă, situația este cu totul alta. Vorbim despre un parc din Giurgiu.
”Pe-afară-i vopsit gardul, înăuntru, leopardul” – este zicala ce ilustrează, poate, cel mai bine starea parcului de la Steaua Dunării. Și asta pentru că, dacă la intrare, lângă șosea, iarba este atent tăiată și aranjată, dincolo de gardul viu, ajuns acum cât un stat un om, bălăriile cresc sălbatice, iar pomii sunt uscați și, pe alocuri, chiar rupți.
E adevărat că, pe ici, pe colo, se văd câteva palide încercări de cosmetizare (băncile, de exemplu, fiind recent vopsite), ori câteva maldăre de crengi tăiate, aruncate la marginea aleilor), însă, per ansamblu, imaginea este dezolantă.
Asta ca să nu mai vorbim de faptul că tot mai mulți giurgiuveni care încă mai merg în acest parc (majoritatea, ca să facă jogging, însă și asta cu greu, din cauza roiurilor de țânțari) semnalează, tot mai des, apariția șerpilor în parc, șerpi care, se pare, au ajuns chiar și în parcarea din zonă.
Una peste alta, un parc gândit, la înființare, ca cel mai mare și mai frumos din oraș, a ajuns acum un fel de pădure sălbatică în mijlocul orașului.
