În municipiul Giurgiu, sute de beneficiari ai indemnizaţiei de handicap au aşteptat ore întregi, la casieria din cartierul Tineretului, pentru a-şi ridica banii ce li se cuveneau pentru luna ianuarie. Trişti, obosiţi şi cu nervii întinşi la maxim de cât au stat în picioare, oamenii erau revoltaţi, pe bună dreptate. Cei mai mulţi i-au lăsat pe cei pe care îi au în grijă singuri, ore în şir fiindcă era nevoie de o „verificare temeinică” a documentaţiei. Atât cei care au card, cât şi cei care îşi ridică banii personal, au fost controlaţi amănunţit. Le-au fost verificate toate documentele, în original, iar asta a însemnat timp… Timp de care mulţi nu dispun, pentru că, spun oamenii, nevoile sunt multe, grijile pe măsură. Nu au cu cine să îşi lase copiii bolnavi, şi nici cine să se îngrijească de ei, şi cu toate acestea nepăsarea autorităţilor municipale i-au făcut să stea ore întregi la rând şi să aştepte. Ce? Verificarea documentelor?!?
Este trist că aceşti oamenii, cu care soarta nu a fost una generoasă, au parte acum şi de nepăsarea autorităţilor! Ce ar fi fost dacă ar fi existat o mobilizare exemplară, pentru ca acesţi oameni să nu mai fie umiliţi?
Când s-a vorbit despre majorarea acestor indemnizaţii, s-a făcut mare tam-tam. În presa scrisă, pe isteurile de socializare, la televizor! Toată lumea doar despre asta vorbea! Primar, jurnalişti. Acum, când aceşti oameni trec prin aceste experienţe triste, toată lumea tace. Nimeni nu ştie nimic! Nimeni nu scrie nimic! Nimeni nu spune nimic! Cu toţii au uitat un lucru: de fapt, toţi suntem egali!
N. M.
