Marţi, 17 iunie, aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Senatului, din nefericire, s-a transformat într-o serie neîntreruptă de atacuri la adresa preşedintelui Traian Băsescu.
După cum era lesne de aşteptat, în Românica noastră sprinţară, unde proasta creştere prevalează, o şedinţă ce s-a dorit iniţial solemnă, s-a transformat într-un remember dureros antibăsist. Să fim bine înţeleşi dintru bun început. Departe de noi gândul de a-l compătimi pe primul chiriaş de la Cotroceni. Nu de ”sărmanul Băse” este vorba aici.
Dar în opinia noastră, firesc ar fi fost să ne amintim de Nicolae Iorga şi Constantin Argetoianu. De veritabilele somităţi care au condus această cameră de-a lungul vremurilor.
Nicidecum de ”amplul aparat de propagandă ce a generat o campanie mediatică de un populism strident, campanie ce a culminat în 2009 cu un referendum pentru desfiinţarea Senatului”, după cum s-a exprimat Călin Popescu Tăriceanu.
Nota bene, preşedintele ţării nu a fost invitat la această şedinţă omagială a Senatului. Evident, Vasile Blaga a condamnat neinvitarea şefului statului, considerând că este o decizie eronată care nu face cinste senatorilor.
