O stradă frumoasă, în centrul veci al oraşului, a cărei imgine este pătată de apariţie urâtă: o ruină ce tronează de ani de zile pe pietonală. Din păcate, nimeni nu poate face nimic pentru ca această pată să dispară. În timp ce se dărâmă pe zi ce trece, clădirea a ajuns acum adăpost pentru oamenii străzii.
Era odată o clădire simbol a oraşului, o adevărată bijuterie arhitectonică. Astăzi, deşi este declarată monument istoric, clădirea care, în timp, a găzuit liceul economic şi, mai apoi, Institutul de Proiectare al judeţului, este o ruină, o măsea cariată în plin centru al oraşului. Şi, din păcate, se pare că aşa va rămâne până când vreun incendiu sau vreun cutremur o va pune definitiv la pământ. Asta pentru că, deşi adminstraţia locală ar vrea să facă ceva, are mâinile legate.
Soarta acestei clădiri este acum în mâinile proprietarului, pentru că atât construcţia – mai precis, ce a mai rămas din ea – cât şi terenul de sub ea, sunt în proprietate privată, ceea ce înseamnă că administraţia locală chiar nu poate face nimic. Singurele demersuri pe care Primăria le face – şi nu acum, ci de ani buni – constau în trimiterea a zeci de somaţii proprietarului, care, însă, rămâne nepăsător şi nu a răspuns niciodată adreselor primite de la Primărie. Şi, ca situaţia să fie şi mai încurcată, clădirea în cauză mai este şi monument istoric, fiind inclusăîn lista clădirilor monument istoric din România, ceea ce îngreunează şi mai mult demersurile Primăriei pentru a rezolva această problemă. Probabil că singura şansă de a scăpa de acestă ruină rămâne un incendiu sau un cutremur, care să radă de pe faţa pământului această mizerie. Şi poate că nici nu va mai dura mult până atunci, pentru că în ruinele din centru şi-au făcut sălaş oamenii străzii, care, nu mai tărziu de luni seară, chiar au declanşat un incendiu aici, probabil în încercarea de a se încălzi.
