La votul pentru aprobarea megacreditului de 80 milioane lei, primarul şi secretarul urbei au numărat cu seninătate, de două ori, cele 10 voturi exprimate pentru proiectul de hotărâre şi le-a dat, de fiecare dată, 11! Hmmm, ce să fie?!! Îţi trebuie ceva motive să încerci să prosteşti în faţă vreo 60 – 70 de inşi, başca obiectivele camerelor de la trei televiziuni…
Proiectul trebuia, musai, să treacă, pentru că încununează o strategie locală specială de consumare a drăguţului de ban public. Ce proiecte europene, cu DLAF, DNA, audituri europene şi alte sperietori! După reţeta cea mai de succes a trecutului mandat, trebuie ales cel mai scurt şi mai rapid traseu între moneda noastră naţională şi firmele alor noştri prieteni locali, camarazi de arme vulnerabili în faţa crizei, doritori neosteniţi de creat noi locuri de muncă, conform contractului cu giurgiuvenii. Care giurgiuveni, nostalgici după creditele cu buletinul plus gaj pe apartament, se dau în vânt să mai plătească gheşeftul încă vreo 10 ani de acum încolo, că tot n-avem viitor, ce mai putem pierde?!! Or, 30 de milioane, lei albi de cheltuit, tocmai în cei doi ani rămaşi din acest mandat, merită o numărătoare naşpa, că doar nu am sărit direct la numărat comisioanele de rigoare! Şi ce e cel mai nedrept în tabloul ăsta, e legat de faptul că înţelegerea a aşezat la aceeaşi masă, pardon, birou, doar vreo trei minţi luminate şi politic asociate într-un viitor proiect multiplicator de maximă îngrijorare publică. Vorba unui hâtru: „Bă, frăţică, păi lu’ Împăratu’ i-au trebuit 4 mandate să ajungă să creadă că oraşul ăsta e doar al lui! Păi, după 2 ani, la fel? Păi, cu viteza asta, unde ajungem?”
Deci, înainte de concluzie, dacă vă lăsăm plăcerea să identificaţi fericiţii câştigători, aleşi ai noşti şi ai soartei, să zicem cateva cuvinte despre perdanţi: unu, giurgiuvenii, înfăşuraţi în vorbe mieroase şi lăsaţi fără bani de proiecte europene şi doi, consilierii PPDD, împachetaţi în sediul lor şi aduşi să voteze pentru, cu toate riscurile. Cum care riscuri? Cel al oprobiului public şi cel pecuniar. S-a spus că unul dintre creditele dorite la refinanţare nu a fost plătit, dar vor fi achitaţi, până în toamnă, peste 30 miliarde lei vechi doar dobânzi şi comisioane. Inedit şi nemaiauzit, odată cu refinanţarea unui credit nou – nouţ, se vor plăti din nou alte dobânzi şi reiese că tot bănetul dat trei ani ajunge pe fundul Dunării! Şi dacă vreun giurgiuvean plătitor de taxe şi supărat pe viaţă cere socoteală, în instanţă, iniţiatorului sau celor care au aprobat, atunci care unde mai fuge?
Pixu’ Corect
