La sfârşitul anilor ’80, iar mai apoi, întreg deceniul care a precedat intrarea în secolul XXI, fotbalul peninsular a făcut legea în cupele europene. Serie A era considerat, fără echivoc, cel mai tare campionat de pe planetă.
Acum câţiva ani, Premiership ajungea să propună trei semifinaliste din patru în Champions, iar o finală de Ligă excentrică, găzduită de Moscova, le aducea faţă-n faţă pe Chelsea şi Manchester. Fotbalul din Insulă devenea the first.
În sfârşit, cu trei-patru sezoane în urmă, idealizarea fotbalului prin orchestra dirijată de Leo Messi şi Pep Guardiola producea un cutremur la nivelul lui Real Madrid. Mourinho, implacabilul învingător, prelua clubul cu cel mai impresionant CV pentru ca El Clasico să revină la un firesc echilibru în locul carnagiului provocat de catalani. Primera Division prelua ştafeta şi se metamorfoza – concomitent cu succesul naţionalei – în prima ligă a planetei.
Ei bine, după ce am văzut marţi şi miercuri în penultimele acte al UCL 2012-2013, suntem nevoiţi să salutăm naşterea unui nou ”cel mai bun campionat al lumii”. Da, aţi ghicit, vorbim aici de Bundesliga.
Campioana şi vicecampioana din ultimii doi ani în Germania au dat de pământ cu campioana şi vicecampioana ultimilor doi ani în Spania. 4-0 Bayern Munchen – Barcelona, 4-1 Borussia Dortmund – Real Madrid. Ce-ar mai fi de adăugat după aceste execuţii în public? În afara finalei de pe Wembley din 25 mai care va fi o afacere germană? Nu prea multe. Doar un fapt evident, care merită reiterat.
Ciprian Marica şi Alexandru Maxim evoluează acum, fără dubii, în cea mai puternică competiţie internă din fotbalul mondial.
