Frontman-ul din Nirvana şi fondatorul celebrei trupe din Seattle, cu fix 20 de ani în urmă, pe 8 aprilie 1994, era găsit mort în locuinţa sa din Lake Washington. Deşi au existat destule speculaţii privind o posibilă omucidere, verdictul poliţiei a fost tranşant – sinucidere. În fapt, trei zile mai devreme, pe 5 aprilie, cel care a fost considerat purtătorul de cuvânt al Generaţiei X şi unul dintre cei mai influenţi rockeri din toate timpurile, a decis să-şi tragă un glonţ în cap. A fost descoperit ulterior, după mai bine de 72 de ore, de către un electrician.
Depresiv şi cu o adicţie acută de heroină dezvoltată, Kurt Cobain nu şi-a mai încheiat turneul de promovare al foarte cunoscutului album Nevermind. A ales să plece cât se poate de abrupt, la doar 27 de ani, întregind şirul celebrităţilor rock care au dispărut la această vârstă. 27 de ani avea şi Jimi Hendrix pe 18 septembrie 1970, când a sucombat, 27 de ani avea şi Janis Joplin pe 4 octombrie 1970, 27 de ani avea inclusiv Jim Morrison pe 3 iulie 1971. Toţi aceşti monştri sacri nu au apucat să împlinească 28 de ani. Hendrix s-a asfixiat cu barbiturice, Joplin şi Morrison nu s-au mai trezit după o supradoză de heroină. Cert este însă că cei amintiţi şi-au şubrezit sănătatea la greu, ca orice rocker ”serios”. Nu şi-au pus capăt zilelor însă într-un mod atât de violent precum Kobain.
De ce un artist atât de dotat şi ajuns la un nivel de popularitate comparabil cu al lui John Lennon s-a supărat pe viaţă şi pe toţi cei care o compuneau? Dificil de răspuns. Încă de mic suferise de bronşită iar întreaga copilărie îngurgitase medicamente în exces. Probabil de aceea, ani de zile a avut grave probleme la stomac, medicii fiind incapabili să-i prescrie un tratament viabil. Într-un târziu, a decis să se trateze singur, unicul ”sedativ” care îi pria fiind, evident, heroina, pe care învăţase să şi-o injecteze.
La vârsta de 7 ani, părinţii au divorţat, iar în opinia apropiaţilor, nu a reuşit niciodată să depăşească acest eveniment traumatizant.
Cu toate acestea, la 20 de ani distanţă de la divorţul celor care i-au dat viaţă, ar fi fost mai degrabă firesc ca această premisă să nu mai importe. Pe de altă parte, de ce ar fi fost depresiv, de ce ar fi persistat anxietatea invocată? Era căsătorit cu o femeie de care a fost întotdeauna îndrăgostit, Courtney Love, şi avea o fetiţă superbă, Frances Bean Cobain, născută în februarie 1992.
Nirvana depăşise în vânzări şi popularitate monsters rock band-uri americane precum Metallica, Van Halen, Bon Jovi, Kiss sau Motley Crue. Inclusiv atât de selectivii europeni, în special cei britanici, părăseau ”corabia nebunilor” în care nu era loc decât de Iron Maiden, Judas Priest, Dio, Ozzy sau Whitesnake, şi îşi îndreptau atenţia către cei trei puşti din Seattle, Kurt Cobain, Krist Novoselic şi Dave Grohl.
Pe cine era supărat Cobain? Pe el însuşi? Atât de flagrant încât să ia în calcul un gest ultimativ? Păcat! Ar fi fost al dracului de interesant să putem viziona astăzi, de pe Wembley, de exemplu, un concert Foo Fighters. Un concert în care solitarul Kurt Cobain, retras din activitate – să spunem – ani buni, aidoma lui Axl Rose, ar fi dat curs invitaţiei bunului său prieten Dave Grohl. Am fi fost mai bogaţi sufleteşte cu toţii. Infinit mai bogaţi.
Virgil MOCANU
