Cele mai sigure afaceri, spun cunoscătorii, le faci în familie. Cu momente bune şi mai puţin bune, avantajul relaţiilor de rudenie contribuie la atenuarea tuturor contradicţiilor, a disputelor, a neînţelegerilor. Ce faci când ai familia risipită, iar dorul de pricopseală, dovedit genetic şi juridic, nu te lasă? Şi mai bate la poartă şi campania electorală, imprevizibilă şi gurmandă deopotrivă? Nu ai decât să încropeşti una, mică dar sprintenă, discretă şi musai superpotentă!
Aveţi dreptate cu exemplul sugerat, „famiglia” tradiţional italiană nu miza pe glasul sângelui, dar macaronarii de cuvânt erau respectaţi şi în faţa plutonului de execuţie… or la noi, mai ales în politică, dacă nu înveţi repede să minţi nu prinzi niciun mandat, poţi să ai curaj cu caru’! Păi uitaţi-vă la cel mai reprezentativ primar, care a acceptat ca un necunoscut să-i toarne o galeată cu apă şi gheaţă drept în creştet! Încă la 35o temperatură ambientală! Calităţi evidente, sau ca să încheiem tot cu trimitere la Cetatea Eternă, „quod erat demonstrandum”! D-aia şi şeful cel mare, cel de la judeţ, merge solist pe mâna respectivului edil… Nu că n-ar avea fiecare “familia” lui, dar partidul e în toate!
Revenind la titlu, ca studiu de caz prezentăm, în susţinerea argumentelor noastre, următoarea situaţie: şefu’ politic… mare şef, cam cel mai mare din judeţ, ia un proprietar de mare firmă de construcţii… cam cea mai mare înregistrată la noi, şi pun de o „colaborare”. Adică, politicianul aduce bani de la guvern şi afaceristul lucrează la ambiţie, în oraşe (mai puţin) şi comune, pentru binele judeţului. Lucrurile merg bine spre foarte bine, feedback corespunzător, toată lumea mulţumită, se încordează şi relaţiile de familie şi, logic başca previzibil, naşul fiului şefului devine afaceristul cel tânăr şi harnic! Buuun, acum ce să vezi! Reţeta mai cuprinde şi un plan „B”, cu un alt „lup tânăr”, dresat şi dedulcit la rezerva inepuizabilă a Ministerului Transporturilor. Care căţelandru, după ani şi ani şi ani efervescenţi de copilărie trăită periculos, hotărăşte să se însoare. Inspirat, aplaudat şi, parcă prea previzibil, marele naş va fi marele şef!
Deci, vă rog frumos! Dacă mai apare vreo încuscrire, înfrăţire, încrenguire la PSD Giurgiu, cazul devine demn de cartea aceea groasă… nu, nu vorbesc de niciun cod, vorbesc de Cartea Recordurilor! Şi ăsta va fi doar începutul! Cu milionul de euro deja strâns, cu primarii aliniaţi la bombeu, alegerile locale sunt deja câştigate, naşu’ mare sau socrul mic e deja bisenator, naşu’ mic şi ginerică deputaţi anteconsacraţi şi loc ar mai fi… aşteptăm evoluţia evenimentelor!
P.S. Se zvoneşte că domnul Niculae Bădălău, des văzut în CJG, i-ar fi oferit preşedintelui Vasile Mustăţea drept cadou, pentru biroul reamenajat, o lampă în formă de pirostrii! Ce să fie, ce să fie?!!
