Joi, 28 august, de-a lungul celor 24 de ore care au compus această zi, am avut parte de o înfrângere 0-1 care ne-a lăsat un gust amar, şi una identică care ne-a făcut fericiţi. Mai ales pe noi, giurgiuvenii, oricât de distanţi şi neinteresaţi de soarta Astrei ne-am declara.
Aşadar, se ajunge la penalty-uri. La loteria departajărilor şi e deja trecut de miezul nopţii. Play-off-ul Champions League îşi va desemna echipa câştigătoare joi, nu miercuri. De ce? Pentru că la un ultim corner din Ludogorets – Steaua, defensiva bucureşteană nu a negociat corect o ultimă fază de apărare? Nici vorbă. Nu acest ultim moment al jocului este important, oricât de seducător s-ar putea simplifica calificarea. Ceea ce este de remarcat rezidă în ora de joc care a precedat acest nefast minut 90 de la Sofia. Steaua mimează fotbalul 60 de minute cu speranţa meschină şi nedemnă de o echipă mare că va prezerva scorul alb de pe tabelă. Nu asta ar trebui să fie Steaua, echipa pe care o cunoşteam şi care ne-a satisfăcut în ultimii ani cu partide care au onorat fotbalul românesc. Vezi deplasările de la Stuttgart şi Copenhaga, returul cu Ajax, dubla cu Chelsea din Europa League.
Care este însă scurtcircuitul care a generat acest ecart valoric ce nu poate fi ignorat? Nu cred într-o diferenţă netă de valoare ca şi antrenori între Reghecampf şi Gâlcă. Nici în magia lui Neubert vs. impotenţa actualului staff medical. Desigur, sunt nuanţe de discutat şi cuantificat şi pe aceste planuri.
Grosul problemei, în opinia mea, se regăseşte, privat la libertate, la Poarta Albă. Gigi Becali, patronul echipei, a vândut de vreo 25 de milioane şi a pus la loc de vreo 2,5. Adică a reinvestit 10%.
9,5 milioane Chiricheş, 7 Gardoş, 4 Tătăruşanu, un milion Pintilii, 1,3 Bourceanu, 2,2 Rusescu. La Djordjevski s-a renunţat, absolut de neînţeles, cinstit vorbind, pentru că nu o avea pe Ana Maria Prodan agent. S-a considerat că e mai bine cu Râpă…
Haideţi să amintim 11-le ideal al lui Reghe, evident o echipă care nu ar fi pierdut în veci o dublă cu Ludogorets. Tătăruşanu – Djordjevski, Gardoş, Chiricheş, Latovlevici – Bourceanu, Pintilii – Popa, Chipciu, Tănase – Rusescu.
Să punem pe hârtie acum şi ce a avut la dispoziţie în Bulgaria Gâlcă, cu Tănase accidentat şi Chipciu suspendat. Arlauskas – Râpă, Varela, Szukala, Latovlevici – Breveeld, Prepeliţă – Popa, Sânmărtean, Stanciu – Keşeru.
Ce se poate lesne remarca. În primul rând, trioul defensiv a fost perfect substituit. Arlauskas, Varela şi Szukala i-au făcut uitaţi pe Tătăruşanu, Gardoş şi Chiricheş. Din acest moment însă, nu mai loc de veşti bune. Fundaşii laterali au devenit o problemă de nerezolvat. Râpă, cu precădere, un fotbalist fundamental mediocru, se regăseşte în 11-le de start. Incapabil să facă faza ofensivă, îl aduce pe Popa în postura de a se sufoca. Adi Popa nu mai este sprijinit de macedoneanul Djordjevski care învăluia de 20 de ori pe repriză. Mai mult, trebuie acum să şi dubleze la Râpă, extrem de vulnerabil şi pe faza a doua. De aici un randament constant scăzut al piticului Stelei, care în perioada Reghe, prinsese naţionala. De cealaltă parte, Latovlevici, cu gândul la Dinamo Zagreb de un an şi jumătate, este clona tristă a fotbalistului care bulversa Ajaxul pe Arena Naţională.
Dacă mai spunem că Prepeliţă şi Breveeld au jucat împreună, până la momentul Sofia, aproximativ 180 de minute, devine clar şi pentru un novice, că între cele două Stele, cea din urmă cu greu ar putea străluci, inclusiv în faţa unui adversar modest. Fie el din Norvegia, Kazachstan sau Bulgaria.
Altfel, referitor la scorul de 0-1… delicios, Astra Giurgiu a reuşit pe ”Marin Anastasovici” un meci excepţional cu unul dintre brandurile fotbalului francez. Olympique Lyon nu mai este echipa din anii trecuţi, în rândurile căreia se regăseau Lloris, Keita, Juninho Pernambucano, Wiltord sau Benzema, dar performanţa rămâne intactă. Şi rezonează al dracului de decibelic.
De la eliminarea lui Girondines des Bordeaux de către Universitatea Craiova, din toamna lui 1982, eu unul nu-mi mai amintesc de un precedent franţuzesc de o asemenea anvergură. Steaua a reuşit, într-adevăr, eliminarea lui Bastia în anii ’90, dar cum i-am putea compara pe corsicani cu milionarii lui Aulas.
Joi, 28 august, Astra Giurgiu, oricât de clişeistic ar suna, a făcut istorie.
Virgil MOCANU
