”Uroborus PSD!” ar fi exclamat unii dintre cei care au participat la şedinţa Comitetului Executiv Naţional de joi, 27 noiembrie, trimitere la simbolul antic reprezentat de un şarpe care-şi devorează propria coadă, şi pe cale de consecinţă propriul trup.
Desigur, anticii percepeau Uroborusul drept o fiinţă nemuritoare, aşa că totul, până la urmă, se reducea la o parabolă ce înfăţişa ciclul vieţii şi al universului nicidecum finite, ciclicitatea înfăţişată de implicitul cerc.
Când vine vorba însă strict de PSD, Uroborus se traduce practic mot-a-mot. Adică ”cel care îşi devorează coada”. Pentru că asta fac mai marii partidului în aceste zile, demonstrând încă o dată că această formaţiune politică nu învaţă deloc din greşelile trecutului. Imediat după alegerile prezidenţiale pierdute catastrofal, câteva voci s-au făcut auzite, firesc, pe un ton imperativ. Bineînţeles, vocile în cauză au solicitat demisii, cum este corect şi logic să se întâmple. Cei care au cerut ca Ponta şi Dragnea să facă un pas înapoi au fost Dan Şova şi Marian Vanghelie. Ulterior, Mircea Geoană a comentat mai degrabă discret cam o aceeaşi speţă, iar Robert Negoiţă s-a alăturat modulului Şova-Vanghelie.
Rezultatul? În cadrul CExN de joi, Ponta şi Dragnea şi-au impus ”punctul de vedere”, iar Geoană, Vanghelie şi Şova au fost excluşi din partid.
Despre toate acestea, cel mai vocal dintre rebeli, primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, a declarat: ”Argumentele lui Ponta şi Dragnea sunt că ei sunt cei mai buni şi trebuie să rămână în fruntea partidului. Pe mine nu mă mai interesează în acest moment PSD-ul. Nu mai am niciun plan cu acest partid. Ponta, cât a fost în Dubai, i-a transmis lui Dragnea să pună la cale acest joc manipulatoriu. Foarte murdar ce s-a petrecut… Victor Ponta susţine că nu poate conduce partidul cât suntem noi aici. Băi fraţilor, suntem nebuni, partidul ăsta nu e partidul muţilor. Am pierdut alegerile şi nu realizăm că nu ne mai putem prezenta cu acelaşi candidat peste 5 ani şi cu Dragnea şef de campanie? Ce să mai facă echipa asta?, e pierdută…”
Virgil MOCANU
