Primele forme de viaţă au apărut pe pământ cu aproximativ 3,5 miliarde de ani în urmă. De atunci, este de notorietate, vieţuitoarele pământului au trecut prin cinci extincţii în masă, evenimente care au generat dispariţia celor mai multe dintre speciile existente, dar şi alte zeci de catastrofe de o mai mică amploare. Dispariţia dinozaurilor a fost ultima de o asemenea anvergură.
Ei bine, astăzi, oamenii de ştiinţă cunt convinşi că ne îndreptăm către o a şasea extincţie. Comparativ cu ce s-a întâmplat în trecutul îndepărtat, când extincţiile au fost produse de tranformări planetare naturale sau ciocniri catastrofale cu asteroizi, fenomenul din prezent este influenţat de activitatea omului.
Preponderent, este vorba de marile vertebrate. Animalele mari, descrise ca megafună, care includ elefanţi, rinoceri, urşi polari etc. se confruntă cu cea mai mare rată a declinului, tendinţă care a însoţit şi extincţiile anterioare. Acest lucru se întâmplă pentru că acestea au o rată a creşterii populaţiei mult mai scăzută, aşadar au urmaşi mai puţini, au nevoie de un habitat mult mai extins, dar reprezintă, totodată, şi obiectivele vânătoreşti predilecte ale omului.
Ceea ce ar trebui să declanşeze un semnal de alarmă în rândul liderilor lumii este faptul că extincţia vertebratelor mari va declanşa efecte ce vor periclita stabilitatea altor specii, inclusiv sănătatea oamenilor. Astfel, în proximitatea metropolelor, sau a unor mari comunităţi urbanistice, deci acolo unde densitatea umană este mare, creşte exponenţial rata defaunării. De aici incidenţa rozătoarelor şi a numărului mare de agenţi patogeni, ceea ce duce la creşterea riscului transmiterii bolilor.
Aceiaşi oameni de ştiinţă susţin însă că nu este totul pierdut dacă se iau măsurile de rigoare. A şasea extincţie ar putea fi stopată
dacă s-ar adopta tactici de conservare mai agresive. Mutarea speciilor în alte zone pentru a face faţă schimbărilor climatice, reintroducerea animalelor care făceau parte din anumite ecosisteme şi au dispărut şi chiar eliminarea speciilor nou venite pentru a face loc florei şi faunei locale.
