Predispoziţia de a pune interesele de partid înaintea intereselor statului reprezintă o caracteristică a politicii nosatre. Şi nu de ieri de azi. Este o lacună a românului în general. A omului politic, mai cu seamă, deşi sunt destui care consideră că asta e, în fapt, realitatea universală. Aşa este peste tot în lume. Fie că vorbim de societăţile ultracivilizate, fie că luăm în calcul falsele democraţii însoţite de sărăcie şi corupţie instituţionalizată.
George Maior, directorul SRI, se află şi el în postura celui care simte nevoia să critice clasa politică. ”Cred că o tară a actualei clase politice e aceea de a se reproduce prea mult pe sine – partid înainte de stat. Obiectivul final al clasei politice ar trebui să fie conducerea înainte a societăţii. Nu partidul să fie obiectivul final. Sunt şi lideri politici care gândesc aşa, dar prea puţini. Majoritatea sunt preocupaţi de propria imagine şi de perpetuarea în politică, fără să aibă un bilanţ în care să spună: da, am produs acea lege care ne-a dus mai departe, da, am luat decizia guvernamentală care să producă prosperitate… Prea puţini.”
