Debut perfect pentru români în cupele europene. 2-0 la Braga în Champions League, cu CFR Cluj în prim plan. Ce avea să se întâmple joi, în Europa League? Ce avea să facă Steaua? Cei mai optimişti se gândeau la un acelaşi deznodământ. Două victorii în deplasare pentru singurele echipe româneşti rămase în competiţiile europene ar fi fost însă cam mult.
Mai ales că Steaua a evoluat după placul patronului, cu doar o jumătate dintre titulari. Fără Martinovici, Latovlevici, Pintilii, Rusescu, Tănase sau Adi Rocha, era culmea să pretinzi trei puncte. Iar când Stuttgart are în al doilea mitan patru ocazii cât vechile turnuri World Trade Center, este bine să ne mai vedem şi lungul nasului. Şi totuşi Steaua a preluat conducerea în minutul 80 iar pentru o clipă, am crezut că l-am apucat de picior pe Dumnezeu. N-a fost Dumnezeu, a fost doar Sfântul Petru, deghizat în Tătăruşanu.
Oricum, din moment ce începi pe terenul lui VfB cu Prepeliţă şi Filip titulari, acest 2-2 este de-a dreptul remarcabil. Ce ne-a plăcut la Steaua în mod deosebit a fost nonşalanţa cu care şi-a apărat şansele în faţa unei echipe evident superioare. Dinstinct faţă de orice altă echipă românească, Steaua nu a degajat disperat oriunde în afara terenului când gazdele au presat. S-a apărat ca o echipă mare, încercând să ţină de minge şi să iasă în posesie cât mai sus. În minutele de final, Steaua a avut patru dacă nu cinci jucători în terenul advers. Ceea ce nu am mai văzut de un car de ani la o echipă românească. Fie şi numai pentru atât, Laurenţiu Reghecampf merită felicitat.
