Peste 52% din şosele sunt acoperite cu îmbrăcăminţi asfaltice uşoare iar 45% dintre cele modernizate au durata de serviciu depăşită. Într-o singură frază, aceasta este situaţia actuală a drumurilor României în anul de graţie 2014, când ne pregătim de europarlamentare şi de alegerea celui de-al patrulea preşedinte din decembrie ’89 încoace.
Cele mai multe din şosele au fost construite şi modernizate în perioada 1960-1980, iar durata de serviciu a acestora este de 25 de ani. Aşadar, cel puţin jumătate din acestea, ca şi număr de km, sunt deja expirate.
Este de menţionat că drumul modern, aşa cum îl ştim noi astăzi, presupune o fundaţie formată din balast sau piatră spartă şi ciment, peste care se toarnă asfaltul. În această formulă, se presupune că drumul poate fi reasfaltat de mai multe ori, dar după 15, cel mult 25 de ani de la construire, i se degradează fundaţia şi se denivelează chiar şi pământul pe care a fost amplasat.
În acest stadiu, să-i spunem final, se află, potrivit datelor centralizate de la Institutul Naţional de Statistică, 12.973 de km drumuri modernizate şi 11.605 km de drumuri cu îmbrăcăminţi asfaltice uşoare.
Din nefericire, situaţia dramatică a drumurilor noastre nu se opreşte aici. Din totalul de 17.110 km de drumuri naţionale (DN-uri), 15 nu au nici un acoperământ asfaltic, nu sunt nici măcar pietruite. Sunt pur şi simplu nişte fâşii de pământ. Şi sunt drumuri naţionale… pentru care plăteşti rovinietă. Suntem pur şi simplu ruşinea Europei cu aceste drumuri naţionale de pământ, printre care sunt de enumerat DN 5A Giurgiu, DN 65D Argeş şi DN 1T Sălaj. Pe lângă cei 15 km de drumuri naţional d epământ, România mai are 234 km de drumuri naţionale pietruite.
