A trecut campania electorală, s-a terminat cu alegerile, nu mai e nevoie de presă! De presă e nevoie doar să facă publice declaraţiile, provocările, platformele, acuzaţiile şi toate celelalte mizerii din campanii electorale, nu-i aşa? Şi, din câd în când, să mai arate câte o „mare realizare” de prin oraş. Şi atât!
Asta au demonstrat, cu vârf şi îndesat, cei mai „potenţi” oameni din Giurgiu, vineri seara. Într-o seraă în care s-au reunit toţi aceşti oameni – politicieni, afacerişti, oameni cu bani, oamenii cu adevărat importanţi din oraş – la un bal de caritate. Un bal al cărui scop a fost, într-adevăr nobil, dar a cărui organizare nu poate fi catalogată.
Care este legătura dintre presa care şi-a făcut datoria în campanie şi balul de vineri? Modul în care au fost traaţi jurnaliştii invitaţi la acest eveniment. Şi nu oricum invitaţi, ci cu număr fix de locuri de pentru fiecare redacţie, un număr ce trebuie respectat cu sfinţenie. Nimic de comentat la acest aspect, numărul de locuri era limitat, era normal. Ceea ce a stârnit, însă, revolta ziariştilor a urmat după deschiderea oficială a evenimentului, când fiecare şi-a făcut datoria, fotografiind şi filmând „la greu” toţi partipanţii la eveniment, Când s-au aşezat, însă, şi ei, la masă, jurnaliştii au avut parte de o supriză mai mult decât neplăcută, mai ales la un eveniment de o asemenea anvergură: li s-a spus că ei nu au acelaşi meniu ca toată lumea.
Asta după ce au aşteptat, aproape o oră, să li se aducă şi lor felul de mâncare ce era pus pe toate mesele. Răspunsul primit de la ospătari i-a jignit profund pe toţi, atunci când au aflat că ei nu aveau dreptul, de fapt, decât la un aperitiv. Evident, reacţia jurnaliştilor a fost una normală pentru orice om cu bun simţ: s-au ridicat cu toţii şi au plecat!
Un gest urât din partea celor care se erijează în „binefăcătorii” oraşului, un gest care ascunde, însă, adevărata părere pe care o au oamenii potenţi din Giurgiu faţă de jurnalişti: sunt buni doar ca să scrie, să fotografieze şi să filmeze acţiunile lor şi atât! Adică, sunt un fel de roboţi programaţi, care nu ar trebui să se ridice cu pretenţii. Cu o astfel de atitudine, însă, doamnelor şi domnilor filantropi ai oraşului, v-aţi „câştigat” mulţi duşmani în breasla jurnaliştilor.
Nu era vorba de o porţie de mâncare, ci despre un principiu, despre o idee pe care, noi, jurnaliştii, am avut-o, de-a lungul timpul: că nu noi, ca persoane, ci munca noastră, ar fi, totuşi, apreciată şi respectată. Însă, din păcate, ceea ce s-a întâmplat vineri ne-a demonstrat că la Giurgiu, cel puţin, suntem departe de aşa ceva.
Cum spuneam la început, campania s-a terminat, nu mai e nevoie de jurnalişti! Asta au simţit cei care au fost jigniţi vineri seară şi care au ajuns la concluzia redată în titlul acestui material: „Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară!”
