PSD a luat tot ce se putea lua în judeţ! Vorbim de primari şi, evident, odată cu ei, de voturi, că, până la urmă, despre asta a fost vorba, despre voturi. Şi giurgiuvenii s-au dovedit, o dată în plus – din păcate – o masă uşor de manipulat, o masă de creduli, care chiar îşi pun speranţele în promisiuni şi vorbe goale.
Asta s-a întâmplat şi la alegerile din 2 noiembrie, când Giurgiu a rămas – aşa cum este de 25 de ani – „roşu”. O culoare de care se pare că suntem blestemaţi să nu mai scăpăm în vecii vecilor!
Şi, până la urmă, nici nu e de mirare, atâta timp cât soarta ne este decisă, în mare parte, de bătrâni şi oameni cu carte puţină, în special de la ţară – oameni fără nicio vină, e adevărat – pentru care vorba primarului e lege. Şi dacă primarul spune „pui ştampila pe trandafiri”, apoi… e literă de lege, că, de nu… la primar ajungi cu toate probleme, nu-i aşa? Primarul „te rezolvă” cu fondul funciar, cu pământul, cu terenul, cu lemnele, cu ajutorul social, cu APIA, cu… toate! Că doar la ţară primarul e un fel de mic „Dumnezeu”. Asta e ştiut de toată lumea.
Păi şi atunci, cum să îndrăznească „nea Ion” să pună ştampila altfel decât i-a spus primarul?De unde să ştie el că primarul nu are cum să ştie unde şi pe cine a pus ştampila? Om cu frica lui Dumnezeu (şi, evident, a primarului, care – tocmai ce spusei mai sus – e un mic Dumnezeu la el, acolo, în comună), „nea Ion” face ce spune primarul. Şi uite aşa ajunge Giurgiu pe primul loc în ţară ca voturi date PSD-ului! Că doar e lucru ştiut că „puterea” judeţului e la ţară. Aşa că de ce să ne mai mirăm de rezultate?
Mai grav e că cei care se revoltă acum şi se tot întreabă cum de ia Ponta atâtea voturi în Giurgiu sunt tocmai cei care nu s-au dus la vot duminică. Păi, atâta timp cât nu-ţi foloseşti acest drept, cum să mai întrebi de ce şi cum se ajunge în această situaţie?
Una peste alta, PSD-ul a câştigat clar şi fără drept de apel la Giurgiu. Şi nu aşa, oricum, ci cu vreo 60 de procente pentru Ponta, de vreo 4 ori mai mult decât Iohannis. Prilej, evident, de mare bucurie şi mândrie în sânul PSD Giurgiu. Dar, cine ştie, poate că în cele două săptămâni ce au rămas până la bătălia decisivă, lucrurile şi, mai ales, opţiunile, se vor mai schimba…
Ideea este că, până la urmă, „partidul-stat”, prin „eminenţele cenuşii” a reuşit ce şi-a propus cu faimoasa Ordonaţă 55. Deocamdată… Vom vedea ce va mai fi când va veni „nota de plată”.
C.M.
