Deşi această dublă din preliminariile mondialului brazilian a început euforic, cu acel 1-0 de la Istanbul, eşecul net din confruntarea cu portocala mecanică ne-a descumpănit, sentimentul predominant (astăzi) fiind unul de frustrare. De ce? Pentru că obişnuim să uităm de la mână pân’ la gură. Pentru că ne comportăm precum nişte copii cărora li s-a furat băşica şi nu mai au cu ce să bată maidanul.
Oameni buni, să o luăm cu începutul. Ce ne-am propus noi – nu numai prin vocea lui Victor Piţurcă – imediat după ce a fost stabilit calendarul grupei? Vă mai amintiţi? Opt puncte. Adică victorie în Estonia, încă una cu Andorra, egal la Istanbul, plus încă unul cu batavii, pe Arena Naţională.
Ei bine, obţinem cu un punct mai mult decât ne-am propus, dar facem nazuri. Este adevărat că scoţianul de la centru a făcut praf meciul. Orice arbitru decent nu acordă niciodată penalty la acel duel din minutul 45+1. Bineînţeles că 1-2 la pauză nu înseamnă neapărat că am fi evitat înfrângerea. Poate că ecartul de la final s-ar fi consemnat oricum. Cert e că arbitrul a părut aferat să protejeze echipa evident mai bună. Ceea ce, într-adevăr, e al dracului de frustrant.
Revenind însă la oile noastre şi la o privire francă şi obiectivă în oglindă, nu ai cum emite pretenţii doar pentru că al tău loveşte transversala, mingea loveşte spatele portarului dar nu intră-n poartă, în timp ce un cap de la 18 metri mângâie transversala şi se strecoară neverosimil pe sub creştetul lui Tamaş. OK, aici e vorba şi de ghinion. Dar când asişti la acea posesie încântătoare a batavilor, la nonşalanţa, la dezinvoltura, la precizia milimetrică cu care pasează, preiau, se demarcă, atunci nu mai e loc de lamentări. Pentru că devenim patetici.
Ca şi contraexemplu, uitaţi-vă cât de pripit se manifestă, spre exemplu, cel mai recent căpitan al naţionalei, Răzvan Raţ. Cât de grăbit este să scape de minge, pe principiul ”Ia-o tu, greşeşte-o tu, eu mi-am făcut datoria şi am pasat la al meu…” Cu asemenea fotbalişti, nu vom putea emite pretenţii niciodată în confruntările cu civilizaţii fotbalului. Îi vom mai încurca din când în când, adică o vom mai plesni la un moment dat, dar cam atât.
Să facem noi un egal la Budapesta însă şi-om mai vedea apoi ce şi cum va fi la baraj. Deşi, de pe acum se prefigurează adversari precum Portugalia, Franţa, Suedia sau Croaţia. Adversari cu care – nota bene – am juca returul la Lisabona,Paris,Stockholm sau Zagreb…